Yoga 4kids: ce învațăm noi, adulții, de la micuții noștri?

Signed by Liliana Olescu

Dacă mi-ar fi spus cineva, până acum vreo 5 ani că voi lucra cu copiii și chiar îmi va plăcea, aș fi râs necontenit. M-aș fi tăvălit pe jos de râs. Nu mă vedeam suficient de răbdătoare pentru asta, iar atunci, credeam că pentru a lucra cu copiii, ai nevoie în principal, de răbdare.

Abia după nașterea fiicei mele, am început să observ copiii. Da, să-i observ. Asta s-a întâmplat și pentru că, în primele săptămâni, habar nu aveam ce să fac cu bebelușul din brațele mele. Am crescut-o singuri, tatăl ei și cu mine, fără ajutoare. Așa că, cedată fiind de neputință, am început să fiu foarte atentă la ea. La diferitele tipuri de plâns, priviri, gesturi, stări. În acest fel, am început să decriptez mesajele pe care le trasmitea. Și încet, încet, am reușit să înțeleg că nu răbdarea este cea mai importantă calitate în relația cu copiii, ci conectarea.

Mereu am spus că Maia, fetița mea, este cea care m-a ghidat spre yoga pentru copii. De la ea am învățat și învăț în fiecare secundă, ea este profesorul meu, ea mi-a deschis inima. Iar de când predau yoga copiilor, fiecare copilaș care intră în sală îmi predă câte o lecție.

Iată-le pe cele mai importante lecții predate de copii la clasele mele de yoga.

1. Bucură-te!

Plouă, ninge, bate vântul, e caniculă sau bate grindina, copiii se bucură. Wooow! Mooooamă, ce plouă cu gheață! Cât de tare! Ce arde soarele! Se topește asfaltul! Nu am văzut copil venind la sală supărat pentru vreunul din motivele de mai sus.

Se bucură când se întâlnesc și se despart cu bucurie. Intră la clasă cu zâmbetul pe buze și cu bucurie pe chip. Se bucură când mă văd, când plec. Pentru ei, fiecare clipă este un motiv de bucurie.

2. Visează!

Îți mai amintești când erai copil și visai să fii cosmonaut? Mai ții minte cum te simțeai imaginându-te în costum și pășind, cu greu, pe Lună? Copiii generației mele în mod sigur s-au visat măcar o dată, pe Lună. Niciun vis nu este prea mare. Bucuria care te cuprinde când te visezi în marele tău vis nu se compară cu nimic. Copiii cred cu tot sufletul în visul lor, ți-l pot povesti cu lux de amănunte, îl pot desena, îl simt al lor, parte din ei. Nu te împiedică nimic să visezi toată viața.

3. Fii propriul erou!

La fiecare clasă, am parte de povești cu eroi. Fie Delia a luat locul învățătoarei și a predat yoga colegilor ei din clasă, fie Yoyo a marcat un gol nemaivăzut, dintr-o pasă grozavă. În poveștile lor, copiii sunt proprii lor eroi. Sofia povestește cum salvează pisoii de pe stradă, Daria cum învață singură să spună Chaturanga Dandasana, apoi să o execute. Theo cum a înotat ca un delfin pe sub apă sau Maia, cum și-a scos singură dinții. Ascultându-i, îmi dau seama că totul este posibil, povestea o scrii tu și tot tu ești eroul ei.

4. Râzi!

Râsul copiilor este o minunăție! Oricât de supărată, tristă sau obosită ajung la sală, râsul lor mă umple de energie. Câteodată, atunci când nevoia lor de a râde este de nestăvilit, opresc desfășurarea clasei și le ofer sesiuni de râs. Adică râdem până nu mai avem aer sau până ne dau lacrimile sau până când nevoia este satisfăcută.

Copiii râd de ei înșiși, de căzături, de încurcături, de numele posturilor în sanscrită, de execuția lor. Râd de mine, de cum îmi stă părul sau de pantalonii pe care-i port, din greșeală, cu fața-n spate. Râd de cum se oprește muzica fix când nu trebuie, de sunetele care se aud de pe hol. Râd când le reușește o postură, dar și când nu. Râd pentru că asta este una dintre starile naturale ale copilăriei.

Copiii mi-au reamintit cum râdeam, mai demult, până mă dureau fălcile și burta. Râsul este terapeutic, cel mai bun medicament ever. 

5. Joacă-te!

Lili, ce facem azi? Ce ne jucăm? Știu eu un joc, ți-l spun? Fiecare clasă de yoga este o provocare pentru mine, adultul instructor. Pentru că, așa cum spune fetița mea, în fiecare adult este un copil, și din păcate, adulții au uitat de copilul interior. Cu ei am reînvățat să mă joc, să las la o parte jena sau oboseala, am reînvățat să îmi las imaginația să zburde veselă pe unde are ea chef. Mi-am amintit cât de bine este să nu te iei prea în serios și să te joci cu orice ai la îndemână: cuvinte, muzică, gesturi și expresii faciale, o saltea sau un șervețel.

6. Fii prezent!

Nu de puține ori am avut discuții cu adulți, referitoare la prezență, la a trăi aici și acum. Din păcate, mulți dintre ei nu înțeleg ce înseamnă să trăiești în prezent. Cum să fac? mă întreabă o prietenă.

Simplu! Privește-ți copiii. Ei trăiesc clipa cu intensitate. Fiecare clipă. Pentru ei nu există trecut, nici viitor, există doar clipa prezentă. Și asta se întâmplă pentru că sunt conectați la sufletul lor, acolo unde se află adevărul adevărat, unicul adevăr, nu la minte.

Sunt atenți minute în șir la mustățile unei pisici sau la antenele unui gândăcel. Pot desena sau colora o dimineață întreagă, dansează în ploaie și se bălăcesc cu orele în mare. Se tăvălesc în iarbă, miros pământul și închid ochii când mănâncă înghețată. Conceptul mindfulness nu l-au inventat adulții, copiii sunt maeștrii perfecți.

7. Fii curajos!

Spune-i unui copil că există postura Omul Păianjen, arată-i cum se face și vei vedea că nici nu termini de explicat că deja este cocoțat cu picioarele pe pereți. Privește-i cum abia așteaptă să meargă în picioare singuri, cum se urcă în copaci, cum se scufundă în valuri, cum merg la școală în fiecare zi, cum îți declară că nu le place de profa de mate și de aia urăsc matematica. Oferă-le ocazia să meargă într-o aventură și sunt primii care vor spune DA. Sunt curajoși, temerari și puternici.

8. Fii sincer!

Sinceritatea copiilor este dezarmantă. Din păcate, există adulți care se supără sau se simt jigniți atunci când copiii spun ce simt sau ce gândesc. La o clasă de family yoga, de Halloween, o fetiță mi-a spus sincer admirativ: ce frumos te-ai machiat, Lili, cu cearcăne! M-a pufnit râsul așa de tare că am uitat ce urma să fac. Îmi spun senini dacă le place sau nu jocul propus de mine, dacă se plictisesc sau nu, dacă nu au chef de mișcare și vor doar să privească.

Copiii spun întotdeauna adevărul, ei învață să mintă din cauza adulților care se supără sau îi ceartă atunci când se exprimă sincer. Ar trebui să învățăm de la ei să spunem ce nu ne place, ce ne deranjează și ce vrem cu adevărat.

9. Iubește-te!

Poate cea mai importantă lecție. Sigur i-ai văzut când se privesc admirativ și se pupă în oglindă. Nu se poate să-ți fi scăpat așa ceva. În sala în care ne strângem de câteva ori pe săptămână, un perete este tapetat cu oglinzi, prin urmare, copiii nu ratează niciun moment să se admire. Își studiază mișcările, exersează zâmbetul, își trimit bezele, își aranjează coafura. Se iubesc așa cum sunt, cu părul ciufulit și pantalonii în vine, fără dinți și cu vânătăi pe picioare, obosiți după o săptămână de școală și cu oarece kilograme în plus sau în minus.

Copiii sunt comoara noastră, ei pot fi salvarea noastră, a adulților triști, serioși din cale-afară și obosiți. Ei simt enorm și văd monstruos, vorba lui Caragiale, sunt profesorii noștri frumoși și plini de iubire.